Legea lui Hick in UX Design

Legea care poarta numele psihologului britanic William Edmund Hick si Ray Hyman analizeaza timpul necesar unei persoane pentru a lua o decizie in functie de alternativele care i se prezinta.

Legea arata, pe baza unui algoritm, cum timpul luarii unei decizii creste cu cat numarul optiunilor creste.

In UX Design legea lui Hick este unul dintre principiile fundamentale si in general este citata mai ales cand este vorba de limitarea numarului de optiuni din meniurile de navigare sau din liste si de reducerea optiunilor interactive. Limitarea numarului de link-uri si butoane in interfetele pe care le cream simplifica deci navigarea si o face mai placuta pentru utilizatori.

Un alt aspect al interpretarii legii lui Hick este importanta pe care o dam in pagina continutului principal. Cand in pagina avem multe widget-uri si continut secundar ceea ce facem este sa reducem valoarea continutului principal iar in acest fel timpul de decizie a utilizatorilor site-ului va fi prelungit. Cu cat eliminam mai multe optiuni cu atat vom ajuta navigarea si o vom face mai usoara pentru vizitatorii site-ului.

Putem extinde insa aplicarea legii si la alte aspecte din layout ca si:

– Utilizarea Culorilor – cu cat folosim mai putine culori cu atat mai bine putem scoate in evidenta optiunile principale;

– Titlurile si Imaginile – intr-o lista de articole vom da prioritate absoluta titlului acestuia si imaginii pe care o asociem deoarece acestea sunt aspectele care decid daca articolul va fi citit si deci ales dintr-o lista lunga;

– CTA – un numar restrans de butoane „call to action” in pagina inlesneste continuarea navigarii.

Tocmai din prisma simplificarii layout-ului si a reducerii numarului de optiuni au aparut layout-urile minimaliste care aduc in prim plan doar cele mai importante optiuni. Un exemplu al evolutiei inspre simplificare este pagina principala a retelei de socializare Twitter.